Mă ucide lipsa ta!

Mi-e dor de tine iubito,
Mă doare inima,
Urăsc vremea asta rea
Care mă ține departe
De privirea ta senină;
Mă doare raza de lumină
Ce se reflectă în mica vitrină
În care ne-au rămas amintirile,
Mă dor stelele, mă doare Luna,
Mă rog întruna să răsară soarele,
Să cadă zidurile de tăceri
Care-mi provoacă profunde dureri.
Ieri noapte te-am visat,
Mi-ai făcut cu mâna
Dintr-un vagon de tren aglomerat
Care-a plecat în grabă
Spre o destinație necunoscută.
Toamna trecută a fost mai blândă,
Eram pe-aceeași lungime de undă,
Ne bucuram de fiecare secundă
Petrecută împreună;
Uneori, la ceasul amurgului
Te contemplam ca pe o zână,
Cu puterea minții alungam orice nor
Care-ar fi putut stârni vreo furtună,
Te sărutam pe frunte mai târziu
Și îți spuneam în șoaptă 

"Noapte bună";
Tu iubito îmi zâmbeai,
Îmi mângâiai obrajii calzi
Până te lua somnul,
Golul din suflet mi se umplea,
Inima, de bucurie-mi tresălta.
Mi-e dor de tine iubito,
Mă ucide lipsa ta!
Fără tine n-are farmec viața mea,
Vino degrabă, nu mai întârzia,
Cheia fericirii mele e în mâna ta!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Dor de Amor