Lorelai

Ce suflet pur ai, frumoasă Lorelai!
Părul tău bălai e ca un spic de grâu,
Un râu purpuriu de iubire
Se varsă în marea albastră
Din a mea privire,
Îmi bate inima ca nebuna
Când îmi dai o sărutare, numai una.

Ce ochi limpezi ai, frumoasă Lorelai!
Când stai la căpătâiul meu
Îngerii lui Dumnezeu se bucură,
Teii și salcâmii nu se mai scutură,
Mugurii fericirii înfloresc,
Eu întineresc pe zi ce trece,
Știu că mă iubești
Mai mult de zece ori la pătrat!

Ce inimă bună ai, frumoasă Lorelai!
Nu arunci cu pietre în nimenea,
Îți vezi mereu de treaba ta,
Nu-ți judeci semenii, nu-i critici,
Ai grijă de ai tăi adevărați amici;
Tu nu poți să urăști, să clevetești,
De fiecare dată când zâmbești
Ca o stea aprinsă strălucești,

Ești grațioasă ca o regină,
Îmi faci din orice zi urâtă, zi senină;
Nu-mi dai iubire cu împrumut
Căci ești a mea demult,
N-ai sentimente de vânzare,
Nici datorii nu ai... Nicio femeie
Nu se compară cu tine, Lorelai!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Dor de Amor